Învățarea prin teatru

În psihologie, termenul "funcții cognitive" se referă la procese umane precum gândirea, perceperea, simțirea, judecata, dorința și acțiunea. Termenul "cognitiv", care își are originea în psihologie, se referă la acele abilități umane care sunt legate de percepție, învățare, memorie și gândire, adică în legătură cu cunoașterea umană și procesarea informațiilor.

În plus față de funcțiile cognitive, sunt promovate și funcțiile executive. Funcțiile executive se referă la un grup de procese cognitive care sunt necesare pentru un comportament orientat spre obiective și autocontrolat. Acestea sunt esențiale pentru planificarea și organizarea sarcinilor, inițierea și monitorizarea acțiunilor și suprimarea răspunsurilor inadecvate sau perturbatoare.

Capacitățile de a se calma, de a-și controla atenția, de a stoca informații și de a lucra cu informațiile stocate sunt controlate de creierul frontal.

Acest lucru înseamnă că copiii pot învăța controlul impulsurilor specifice atunci când joacă teatru.

Jocul de teatru ne învață exact acest lucru:

Stabilirea obiectivelor
planificarea strategică a acțiunilor
autocontrol
controlul conștient al atenției
autocorecție
secvențierea și coordonarea acțiunilor

Funcțiile executive bine dezvoltate sunt o condiție prealabilă importantă pentru o învățare de succes și pentru gestionarea controlată a propriilor emoții.

Pentru toate aceste motive, numim teatrul o școală pentru viață!

Limba

Sau de ce nu este atât de important ca copiii să înțeleagă totul imediat

Jocul de teatru îi poate ajuta pe copii să dezvolte o mai bună simțire a limbii, deoarece, prin memorarea textelor, expresii, cuvinte și fraze necunoscute până atunci se întipăresc în memoria lor și devin treptat parte din utilizarea limbii. Uneori, copiii nu înțeleg multe expresii la început, motiv pentru care este extrem de important să se lucreze bine pe text și să se explice termenii. De fapt, repetarea textelor este un element esențial al învățării. Veți fi surprinși cât de repede copiii folosesc adesea cuvinte care le erau necunoscute până atunci, la început ca distracție, dar apoi, în curând, le consideră cu adevărat normale.

De ce texte clasice?

Desigur, nu trebuie să fie neapărat texte clasice, dar din experiența noastră știm că textele clasice oferă multe avantaje:.

În primul rând, conținutul este adesea atemporal, este vorba despre dragoste, gelozie, invidie, împăcare, pe scurt: despre subiecte care afectează omenirea mereu și pretutindeni. Piesele de teatru sunt adesea transpuse în zilele noastre, deși de obicei se schimbă puțin conținutul.

În al doilea rând, deși limbajul este dificil la început, acest lucru îi provoacă pe copii și le încurajează dezvoltarea lingvistică. Scenele pe care le-am ales sunt foarte interesante. Această tensiune este importantă, deoarece este singura modalitate de a atrage atenția copiilor.

Copiilor nu le plac piesele plictisitoare și instructive.

Nu vrem să învățăm valori morale, ci mai ales să promovăm abilitățile cognitive și lingvistice ale copiilor.

Piesele clasice sunt întotdeauna disponibile peste tot, nu trebuie plătite drepturi de autor pentru a le interpreta, iar alegerea este nelimitată.

Voce, respirație și articulație

Voce

Instrumentul de lucru al unui actor este vocea sa. Fără voce, un actor ar fi ca un muzician de orchestră fără instrumentul său. Dar nu suntem atât de conștienți de faptul că și acest "instrument" trebuie învățat și antrenat.

Vocea și respirația trebuie antrenate zilnic, iar școlile de teatru oferă un întreg repertoriu de exerciții.

Actorul trebuie să vorbească în așa fel încât ascultătorul să poată asculta și înțelege. Numai dacă volumul și claritatea lingvistică sunt suficiente, ascultătorul poate urmări ceea ce se spune.

Pauzele inserate frecvent sunt un instrument foarte important care trebuie folosit în mod intenționat. Ele pot fi scurte sau lungi, în funcție de preferințe.

Uneori se are impresia că se vorbește cu o claritate destul de exagerată, dar pentru public de multe ori abia atunci devine de înțeles ceea ce se vorbește pe scenă.

Articulație

Vorbirea face întotdeauna parte dintr-un proces corporal și cu greu poate fi folosită în mod izolat de celelalte mijloace corporale de exprimare. Acest lucru înseamnă că, pentru antrenamentul vorbirii, acesta trebuie creat în cadrul funcției psihofizice globale a corpului uman, dacă se dorește a avea succes.

Scopul muncii de formare a vorbirii este conștientizarea propriilor mijloace vocale, articulatorii și de formare a vorbirii.

Termenul de articulare provine din latinescul articulare și înseamnă a pronunța clar. În sens lingvistic, articularea se referă la formarea sunetelor și a cuvintelor în vorbirea umană, adică la procesul motor al vorbirii în limbile vorbite.

Este posibil să se îmbunătățească articularea prin exerciții țintite, logopezi, pentru a rafina și a face vorbirea mai precisă. Dacă vorbirea, articularea, pare de multe ori evidentă, în spatele ei se află mult mai multe lucruri, pentru că la fiecare nou contact vocea decide cum este perceput ceea ce se spune, cum afectează cealaltă persoană. În viața profesională de zi cu zi, articularea vocii este un factor esențial pentru succes sau eșec. O articulare clară întruchipează încrederea în sine, seriozitatea și inteligența. O formulare clară a cuvintelor și un ton plăcut al vocii se numără printre factorii esențiali pentru obținerea succesului profesional. O pregătire vocală țintită poate îmbunătăți semnificativ articularea, astfel încât tonul potrivit să poată fi întotdeauna atins. Un exercițiu simplu pentru a vă îmbunătăți articularea este să vorbiți frecvent în fața unei oglinzi și să verificați deschiderea gurii. De asemenea, poate fi util să rostiți propoziții pe un aparat de dictare pentru a verifica cât de inteligibilă este pronunția.

Pentru persoanele care vorbesc un pic greoi sau "mormăie", se recomandă așa-numitul exercițiu de plută. Acesta presupune luarea unui dop de vin între dinți și citirea cu voce tare a unui text mai lung. Prin faptul că trebuie să vorbească printr-o rezistență, sunt antrenați mușchii masticatori. Mușchii masticatori mai puternici duc la o articulare mai clară.

Note despre psihologia dezvoltării

Pentru a crea condiții optime pentru învățare, trebuie să fie prezente acțiunile interpersonale și bunăstarea emoțională. Experiența emoțională și performanța cognitivă sunt direct legate în creierul uman. Oamenii de știință presupun, de asemenea, că dezvoltarea conexiunilor sinaptice din creier este influențată de experiențele din mediul nostru.

Și tocmai din acest motiv, un sprijin concret printr-o gamă variată de activități în aceste faze delicate ale creșterii este de-a dreptul esențial pentru a garanta o dezvoltare sănătoasă a copilului.

Totuși, acest stimulent în dezvoltare poate da roade doar dacă sarcinile de dezvoltare adecvate pot fi stăpânite în etapa respectivă. Ca urmare, are loc o dezvoltare ulterioară armonioasă.

Prin strecurarea într-un rol, copilul învață să se cufunde într-o lume emoțională diferită. El trebuie să se pună în rolul unui îndrăgostit disperat (Romeo), al unui meșter oarecum excentric care este disperat să pună în scenă o piesă de teatru în fața regelui (Secvența) sau al unei mirese respingătoare care fuge de iubitul ei (Hermia). Cum gândește acest personaj, care este relația sa cu celelalte personaje și ce părere au ceilalți despre el?

Într-o scenă, de exemplu, un copil trebuie să joace rolul provocatorului agresiv, iar în următoarea deja pe cel al iubitului abandonat. Acestea sunt niveluri foarte diferite de sentimente. Asta înseamnă că trebuie să părăsești foarte repede nivelul emoțional al agresivității. Dacă ați exersat acest lucru pe scenă, este mai ușor să vă controlați sentimentele în viața "normală".

Aceasta este tocmai o provocare foarte elementară și, de asemenea, adevărata școală pentru viață. Empatia poate fi învățată.

Ce înseamnă să te strecori într-un alt rol

Rolul pe care îl atribuim unui copil este foarte important. Trebuie să fim conștienți de faptul că copilul se confruntă cu multe sentimente și informații diferite în perioada în care este implicat în crearea unui personaj - fie că este vorba de o săptămână sau chiar de câteva luni.

În primul rând, își va petrece timpul studiind psihologia personajului; acest contact este foarte strâns. Copilul va face comparații cu experiențe de viață similare sau, dacă nu este cazul, își va folosi imaginația pentru a-și imagina anumite acțiuni sau sentimente prin care ar putea trece în viitor (sau chiar în prezent). Uneori, acest proces poate fi atât de intens, iar rolul luat atât de în serios, încât copilul poate adopta ticuri, gesturi, reacții sau chiar concepte de viață ale personajului pe care îl studiază. Prin urmare, sunt necesare o bună predare și pregătire, precum și o observare fină a copiilor în timpul acestui proces.

Există o vorbă în teatru: distribuirea corectă a rolurilor reprezintă 50% din munca unui spectacol.

Comunitatea de clasă

Pentru comunitatea clasei, însă, contează mult mai mult: scopul tuturor copiilor este o performanță de succes, care poate fi obținută doar împreună. Nici o singură stea nu trebuie să strălucească singură pe scenă, deoarece un spectacol poate funcționa doar dacă toată lumea lucrează împreună.

Dacă cineva își uită replicile, ceilalți copii de pe scenă trebuie să improvizeze și să îi sprijine. În acest fel, copiii învață spontaneitatea și flexibilitatea.

Copiii devin, de asemenea, conștienți că nu numai actorul:in care joacă un rol major este important, ci și prompterul, vânzătorul de bilete și scenografii. Teatrul este muncă în echipă!

Bucuria de după o reprezentație reușită întărește enorm coeziunea unui grup. De aceea, există un motto care poate fi repetat înainte de fiecare spectacol: "Unul pentru toți și toți pentru unul!"

Multe lucruri în teatru se învață în mod conștient: textul, regia, mișcările etc.. Dar ceea ce este și mai important pentru copii și vorbește pentru a juca teatru cu copiii este tot ceea ce se întâmplă în mod inconștient în capul copiilor: se declanșează procese de gândire și percepție, cum ar fi gânduri, dorințe, atitudini, opinii, cunoștințe și experiențe care nu pot fi măsurate, dar care sunt neprețuite.

În fiecare rol pe care îl joci, există o anumită parte din tine. Trebuie să fie așa, altfel nu mai e actorie, ci minciună. (Johnny Depp)