Scena "Romeo und Tybalt"

Durata	5 minute	Timp de pregătire	3+ Lecții
Număr de role	4	Vârsta	de la 10 ani
Nivelul de limbă	dificil	Tipul de scenă	Scena de luptă
Recuzită	Exersați cu atenție cu săbiile de joc și repetați pașii simpli de scrimă sau repetați și interpretați lupta doar în pantomimă.

Introducere

Această scenă de luptă dintre Romeo și Tybalt este una dintre scenele cheie din Romeo și Julieta, deoarece și aici o neînțelegere și emoțiile necontrolate determină soarta care va urma. Meructio este ucis, după care Romeo îl ucide pe Tybalt, vărul Julietei, ca răzbunare.

Această scenă debordează de adrenalină masculină și este ideală pentru băieții care se pot descărca aici într-un anumit cadru ordonat.

Informații despre piesă - Romeo și Julieta (Shakespeare)
Cunoștințe de bază despre autor - William Shakespeare

Context

Anzahl der Akte: 5
Poziția: Actul 3, Scena 1. În total, actul 3 este alcătuit din 5 scene.

Disputa dintre bandele ostile din orașul Verona ajunge la un punct culminant. De îndată ce părțile se întâlnesc, apar insulte și certuri, precum și altercații fizice. Romeo și Julieta tocmai au fost căsătoriți de călugărul Lorenzo. Acesta speră că acest lucru va duce la o împăcare. Dar situația se agravează în scena a cincea din actul 3. Are loc o bătaie între Romeo și Tybalt, un Capulet și vărul Julietei, în cursul căreia Tybalt este ucis de Romeo.

Rollen

Romeo Montague: Fiu al unei familii nobile din Verona, protagonistul masculin al piesei. La începutul intrigii, Romeo este îndrăgostit nefericit de Rosaline - până când o întâlnește pe Julieta. Romeo este un personaj contrar; este pasional și romantic, căutând binele. Când se îndrăgostește nebunește de Julieta, el capătă brusc curajul de a ieși din mediul său și de a înfrunta pașnic ostilă familie Montague, deși - greșeala tragică care duce la căderea sa - cade din nou în vechea dușmănie într-un moment extrem de important și îl ucide pe Tybalt Montague.

Tybalt: Vărul Juliei, mereu implicat în certurile dintre familii, coleric și certăreț.

Mercutio: Prietenul lui Romeo, un nobil, de partea familiei Montague, isteț și spiritual.

Benvolio: Celălalt tovarăș al lui Romeo din piesă, mai serios și mai cuminte decât Mercutio, este mai puțin ușor de provocat.

Acțiune

Romeo tocmai s-a căsătorit în secret cu Julieta.

În același timp, pe străzile din Verona izbucnește o bătaie între familiile adverse, în cursul căreia Tybalt, vărul Julietei, îl rănește mortal pe Mercutio, vărul lui Romeo. Din răzbunare, Romeo îl ucide pe Tybalt, iar apoi trebuie să se ascundă.

Scena începe destul de liniștit și escaladează rapid, astfel încât soarta trebuie să-și urmeze inevitabil cursul: Romeo trebuie să fugă, iar Julieta vrea să-l urmeze.

Text

Actul 3/ Scena 1

O ULIȚĂ.
//INTRĂ MERCUTIO, CU UN PAJ, BENVOLIO ȘI MAI MULTI SLUJITORI.//

BENVOLIO: Mercutio, hai să plecăm acasă. E cald cumplit, arșița nu ne lasă și sunt și Capoletto mai mulți pe stradă. De-i întâlnim se va isca o sfada. Când e zaduf, asa e precum spun: Se înfierbânta sângele nebun.
MERCUTIO: Mi se pare că și tu ești unul din flacăii aceia care, de cum trec pragul unei cârciumi, lovesc cu sabia în masă și strigă: „Deie Domnul să n-am nevoie de ea!“ și apoi, cum au dat pe gât și al doilea pahar,
trag sabia împotriva cârciumarului, fără să aibă cea mai mica pricina s-o facă.

BENVOLIO: Crezi că și eu fac parte din flăcăii aceștia?
MERCUTIO: Lasă, lasă, ești cunoscut că te aprinzi pentru un fleac, n-ai pereche în întreaga Italie. Ești tot atât de aprig la sfadă, pe cât ești de turbat în pornirile tale.

BENVOLIO: Chiar ai ajuns să-ți închipui că sunt atât de turbat?
MERCUTIO: Vezi bine! De-ar mai fi altul ca tine prin cetatea noastră, în curând n-ar mai fi în viață niciun flăcău asemenea ție. Căci vor sfârsi, de bună seamă, să se omoare unii pe alții. Păi, tu ești în stare să te iei la sfadă și cu unul care s-ar lăuda că ar avea în barbă un fir de par, mai mult sau mai puțin decât ai tu. Sau, cu altul, că ai socoti că sparge castane, numai și numai ca să te înfrunte pentru că ai avea ochii castanii. Care alt ochi, în afara de al tau, l-ar putea îndemna pe un om să se ia la harță cu cineva pentru asemenea fleacuri? Scafârlia ta cuprinde tot atâtea pricini de sfadă, pe cât e plin un ou cu gălbenuș. Așa se face ca scăfârlia ți-e spartă necontenit, cum s-ar sparge un ou, de vreme ce tu te sfădești cu toată lumea. Te-ai legat de unul, fiindcă s-a întâmplat să tușească și el pe uliță și că prin tusea lui, l-a trezit din somn pe prepelicarul tău, care dormea, lăfăindu-se la soare. Nu ți s-a întâmplat să te cerți și cu un croitor, pentru că-i venise în minte să-și îmbrace un surtuc nou, înainte de Pasti. Cu altul te-ai luat la sfadă doar pentru faptul că îsi îngăduise să-și lege condurii noi cu niște șireturi vechi! Și acum, poftim. Ai ajuns tocmai tu să mă dăscălești pe mine, pentru că aș avea o fire certăreață!

BENVOLIO: Ce să-ți spun, dacă eu aș fi atât de zurbagiu cum ești tu, aș ajunge să-mi vând dijma vieții mele întregi pentru un ceas si un sfert numai de viață liniștită.
MERCUTIO: Dijma vieții tale? Păi tot nu-ți aduce niciun venit.

//INTRA TYBALT, ÎNSOTIT DE CÂTIVA TOVARASI DE-AI LUI.//

BENVOLIO: Pe cinstea mea, sosit-au Capoletii.
MERCUTIO: Da? Pe calcâiul meu, puțin îmi pasă!
TYBALT: (CATRE TOVARASII SĂI) Urmați-mă, căci vreau să le vorbesc. (CATRE MERCUTIO sI BENVOLIO): Cinstiți signori, vă spun o seara bună. Aș vrea să schimb, cu unul dintre voi o vorbă doar...
MERCUTIO: O vorbă? Numai una? Și doar cu unul? Vrei și-o lovitură?
TYBALT: Sunt gata să ți-o dau, de-mi dai prilejul.
MERCUTIO: Să-ți iei prilejul singur. E mai bine...
TYBALT: Mercutio, îi ții isonul lui Romeo?
MERCUTIO: Țin isonul? Crezi că suntem lăutari? Atunci, ca lăutari, n-ai să auzi decât țârâituri asurzitoare (LOVINDU-ȘI SPADA) Arcușul meu e-acesta. Te va face să-i tragi o horă, chiar de nu ți-ar place.
BENVOLIO: Pe uliță doar suntem. Trece lume... Să cautam un loc mai liniștit. Sau să vorbim, dar fără supărare. De-îndatinata noastră dezbinare. Sau să plecam. Toți ochii sunt pe noi.
MERCUTIO: De-aceea au o gura: ca s-o caște. Pe noi toata Verona ne cunoaște. Nu, nu mă mișc de dragul nimanui.

//INTRA ROMEO.//

TYBALT: Signore, mergi în pace. Iată-mi omul.
MERCUTIO: M-as spânzura de v-aș purta livreaua. Stârneste-l numai și-are să-ți răspundă. Să hotărască signoria ta.

TYBALT: Iubirea care ți-o nutresc, Romeo, nu-ți poate spune altfel: ești nemernic!
ROMEO: O pricină-însemnată mă îndeamnă să văd în tine un prieten drag, și-mi astâmpără mânia cuvenită întâmpinarii tale, necioplită. Nemernic nu pot fi. Ramâi cu bine. Nu mă cunoști. Eu mă despart de tine.

TYBALT: Baiete, nu pot să-ți primesc tăgada. Doar m-ai jignit de moarte. Trage spada.
ROMEO: Nicicând, pe câte stiu, nu te-am jignit și te iubesc mai mult cât te-ai gândit. Vei ști curând ce pricină mă face să te-îndrăgesc, să vreau să facem pace. Iubite Capoletto, ai un nume pe care, de curând, eu îl iubesc. Mai mult decât pe-al meu îl îndrăgesc. Un bun prieten ți le spune.
MERCUTIO: (TRAGÂND SABIA) Nu pot răbda atâta umilință! Luptă cu credinta. Hei, șoricare Tybalt, lupți cu mine.
TYBALT: Prilej de ceartă știi că n-am cu tine.
MERCUTIO: Tu, rege al cotoilor isteți, vreau una dintre cele nouă vieți. Vreau să ți-o smulg, ca pe un ou rascopt și-apoi să ți le smulg pe cele opt. Hai, trage-ți spada de urechi afară, să nu-ți faci vitejia de ocară.(TRAGÂND SABIA)
TYBALT: Sunt gata sa te-înfrunt.
ROMEO: Te rog cu foc, să-ți pui, Mercutio, sabia la loc.
MERCUTIO: (LUPTÂND APRIG CU TYBALT) Acel PASSADO minunat îl știi.
ROMEO: Benvolio, îți cer să intervii și fă-i să-și plece spadele. Știți bine ca astfel vă veți face de rușine. De principe nu este-îngaduită vreo lupta în Verona lui iubita. Tybalt, și tu, Mercutio iubit!

//ROMEO ÎSI TRAGE SABIA ȘI EL ȘI SE REPEDE ÎNTRE LUPTATORI CA SĂ LE DEA SĂBIILE LA O PARTE. TYBALT ÎL RANESTE PE MERCUTIO SUB BRATUL LUI ROMEO, DUPĂ CARE SE RETRAGE CU TOȚI AI SĂI.//

MERCUTIO: (SÂNGEREAZĂ) Blestem pe cearta voastră! Sunt rănit! M-a omorât. S-a dus, fără o rană.
BENVOLIO: Cum, ești rănit?
MERCUTIO: Da, fără de prihană, o zgârietura: moartea mă așteaptă. (PAJULUI SĂU) Găsește-mi un chirurg. Cumplita faptă!

//PAJUL IESE.//

ROMEO: Mercutio, n-ai teama! Nu se moare din zgârietura asta.

MERCUTIO: Pun prinsoare că nu-i adânca, cum e o fântâna, și nici ca poarta templului, pagâna. Dar e destul. Sfârșitu-i cunoscut și mâine am sa-ajung să fiu tăcut. Am încheiat cu gluma nesărată a vietii mele. Cearta blestemata a neamurilor voastre, m-a răpus. Mânia numai să mă bat m-a pus. Și m-a rănit un câine, un guzgan, un biet cotoi, un aprig șobolan. Un încrezut, un ticălos mișel, ce sare cu plăcere la măcel.
Romeo, pentru ce-ai intervenit? Sub brațul tău, Romeo, am fost rănit.
ROMEO: Voiam să vă despart... să vă ajut.
MERCUTIO: Benvolio, prietene tăcut, mă du-într-o casă, sau voi leșina. Blestem pe casa lor și pe a ta. Da, neamurile voastre au facut din mine pentru viermi ospăț plăcut. S-a stins acum viața mea senină și neamurile voastre sunt de vină.

//MERCUTIO IESE, SPRIJINIT DE BENVOLIO.//

ROMEO: Acest signor de vaza, mult iubit, cu printul e de-aproape înrudit. Eu sunt de vină că a fost rănit. Și numele meu bun mi-a fost pătat întâi de Tybalt, care m-a-nfruntat — Căci de un ceas mi-e varul legiuit.
Iubita Julieta, mi-a stârnit nespusa-i frumusete, un păcat de care-s pân-la moarte vinovat: Mi-a stins în suflet orice vitejie.

//REINTRĂ BENVOLIO.//
BENVOLIO: Mercutio-a murit la datorie. Viteazu-i suflet de la noi plecând a părăsit pamântul prea curând. ROMEO: Ce zile triste si nefericite !Și cele ce-or urma sunt mai cumplite!

//REINTRĂ TYBALT.//

BENVOLIO: Se-întoarce Tybalt, astfel cum i-e scris!

ROMEO: Biruitor! Mercutio-i ucis! Înalță-te spre cer, mărinimie! Te-aprinde-în flacari, groaznică mânie. Mi-ai spus nemernic, Tybalt, tocmai când Mercutio, cu sufletul lui blând, plutește peste capetele noastre, în drumul lui spre cerurile-albastre. L-așteaptă să-l urmeze doar pe-al tau, sau poate, cine știe, pe al meu.
TYBALT: El a-început, Montecchio mișel, și e firesc tu să-l urmezi pe el.
ROMEO: (TRAGE SPADA) Să hotărască asta!

//SE BAT. TYBALT E RANIT, CADE ȘI-ȘI DĂ SUFLETUL.//

BENVOLIO: Romeo, fugi! Pieirea ți s-a scris! Se strânge lumea... Tybalt e ucis. De prinț vei fi la moarte osândit. Fugi, ca să fii de-osânda mântuit.
ROMEO: Sunt jucaria nemiloasei soarte!
BENVOLIO: De ce mai stai?
//ROMEO IESE REPEDE//

Lucrare de text

Spuneți povestea, în special până la această scenă.
Împărțiți scena: A. Benvolio / Mercutio, B. Tybalt se alătură, C. Romeo se alătură, D) Tybalt pleacă, E. Mercutio moare, F. Tybalt se întoarce, G. Benvolio + Romeo.
Ce dorește fiecare personaj în fiecare scenă? 3a) Cum este fiecare personaj?
Rostiți fiecare sub-scenă în cuvinte proprii.
Accentuați, pauzele, schimbarea stării de spirit, comicul.
Lucrul vocii: Clar, variat. O întrebare este o întrebare și se vorbește ca atare, la punct - adică la sfârșitul propoziției, vocea coboară, la virgulă urcă (ca să știm că propoziția continuă în continuare).
Să interpretăm: "Pentru a goni, poporul are ochi; lasă-i!". Ce înseamnă asta? Cunoașteți momente în care acest lucru este valabil astăzi?

Scenarii

Romeo și Julieta: Cum sunt părinții după moartea lor? Posibilă improvizație: Părinții se întâlnesc și vorbesc despre cele întâmplate.
Julieta se întâlnește cu Tybalt înainte de scenă și îl roagă să fie mai amabil cu Romeo. Ea se teme pentru iubitul ei și încearcă să obțină înțelegerea lui Tybalt.