Tehnici de predare în teatrul profesionist

Tehnici și jocuri de vorbire

Pentru a transmite un text, pe lângă expresivitate, este nevoie de cunoașterea și controlul respirației, al dicției și al vocii. Acestea sunt elemente esențiale în pregătirea actorului și trebuie să fie bine cunoscute. De asemenea, ele sunt interconectate și interdependente. Atunci când se transmite un text, controlul respirației este minor dacă dicția este corectă.

Atunci când se pregătește un actor, respirația abdominală este cel mai adesea folosită: Pieptul se lărgește fără ca umerii să se ridice. Mușchii abdominali se încordează și burta se umflă. Mușchiul diafragmei este puternic încordat. Ca tehnică de respirație, este utilă imitarea animalelor sau a sunetelor din mediul înconjurător (respirația câinelui, sforăitul calului, bâzâitul albinelor etc.). Controlul respirației se obține prin respirație conștientă și măsurată în timp (un timp = o secundă).

În mod similar, transmiterea unui text nu poate avea loc fără o pronunție clară și precisă din partea emițătorului. Prin urmare, exercițiile de pronunție sunt esențiale. Exercițiile de pronunție sunt fraze și propoziții care pun accentul pe o anumită consoană sau vocală pentru a ne obișnui cu ea și a o pronunța cât mai corect posibil. Aceste exerciții se fac în mod liber sau cu creionul în gură.

Exercițiile de voce presupun schimbarea tonului de vorbire (piept/bas, mijloc și cap/treptat). Vocea este esențială în viața de zi cu zi, precum și în viața actorilor, așa că trebuie protejată cu mare grijă. Vorbitul "în corzi" este periculos și poate duce la pierderea vocii pe termen scurt. De aceea, coordonatorul/profesorul trebuie să fie atent la executarea corectă în timpul exercițiilor de încălzire a vocii.

Conștientizarea schemei corporale (încălzire)

Unul dintre instrumentele esențiale și importante în transmiterea unui mesaj text este corpul. Emoțiile și sentimentele sunt exprimate nu numai prin expresii faciale, ci și prin întregul corp. Prin urmare, este important să vă cunoașteți propriul corp. Încălzirea fizică și exercițiile care au ca scop cunoașterea corpului încep cu mișcări ample, simple și lente. Acestea se efectuează de obicei prin trasarea unor elemente geometrice imaginare în spațiu (cercuri, linii, parabole). Aceste exerciții îi ajută pe interpreți să cunoască limitele propriului corp, dar și pe cele ale mediului înconjurător.

Spontaneitate (improvizație)

Improvizația este abilitatea de a crea, juca, dansa sau vorbi ca răspuns spontan la ceea ce se întâmplă în jurul tău sau la propriile gânduri și sentimente. Improvizația teatrală constă în adaptarea spontană la situații reale sau imaginare, la sugestii de spațiu sau de situație sau la relațiile partenerului sau ale conducătorului de joc. Tehnicile de improvizație sunt folosite în film și televiziune atât pentru dezvoltarea personajelor și scenariilor, cât și ca parte a produsului final. Principiul de bază al teatrului de improvizație este simplu: improvizația presupune să joci fără un scenariu. Aceste jocuri și exerciții ajută la îmbunătățirea prezenței de spirit și la relaxarea în situații tensionate.

Formarea atenției, a memoriei și a imaginației

Atenția, imaginația și memoria sunt strâns legate în jocul de teatru. În orice joc sau exercițiu de teatru care vizează memoria sau imaginația, atenția este necesară în mod explicit. Aceste exerciții sunt importante în sensul că persoana care le practică își dezvoltă în același timp latura creativă și elementele cognitive. Jocurile se bazează în general pe instrucțiuni date la început, urmate de un joc de testare. Adesea sunt jocuri de grup care necesită atenția partenerilor de joc. Această categorie de exerciții îi ajută pe practicanți în viața de zi cu zi să își îmbunătățească calitatea vieții și dezvoltă spiritul de observație față de oamenii și lucrurile din jurul nostru.