Iluzia învățării

Iluzia învățării constă în faptul că, în anumite situații de învățare, în special cele constante, performanța se îmbunătățește în timpul antrenamentului, dar scade brusc în timpul transferului. Pe de altă parte, multe experimente au arătat că, în condiții de învățare mai dificile, de exemplu cu sarcini variabile, performanța se îmbunătățește mai puțin în timpul antrenamentului, dar conduce la o performanță mult mai bună în cazul transferului.

Conținut

Shea & Morgan au efectuat un experiment celebru de coordonare a mișcării în 1979, care a schimbat semnificativ paradigmele existente privind procesul de învățare: "Efectele interferenței contextuale asupra achiziției, reținerii și transferului unei abilități motorii". Interferența contextuală înseamnă că există și alte lucruri la care trebuie să se acorde atenție în afară de sarcina efectivă a exercițiului, cum ar fi aici reacția la un semnal luminos colorat. Executarea simultană a unei mișcări în timp ce se respectă alte criterii reprezintă o provocare specială pentru creier, deoarece mișcarea trebuie să fie adaptată permanent la stimulii percepuți.

Experimentul a constat în a reacționa la o lumină colorată, a lua o minge de tenis, a doborî șase bariere de lemn în ordine diferită și a lăsa mingea de tenis pe o altă poziție. În funcție de culoarea luminii, existau trei secvențe specifice prin care barierele trebuiau să fie doborâte în timpul mișcării.

Suprapunerea diferitelor condiții de exercițiu

Studiul se bazează pe conceptul lui Battig din 1966, conform căruia o interferență contextuală crescută (suprapunerea diferitelor condiții de practică) în timpul dobândirii abilităților duce la o retenție sau un transfer îmbunătățit, în special în condiții contextuale modificate ulterior. Un grup a învățat trei sarcini motorii într-o ordine fixă (întotdeauna aceeași sarcină), iar celălalt grup a învățat sarcinile într-o ordine aleatorie. Ceea ce este interesant aici este că ambele grupuri au făcut aceleași exerciții în general, dar în ordine diferită. Efectul de transfer a fost testat din nou după 10 minute și, respectiv, după 10 zile, în ordinea prezentării fixă și aleatorie.

Rezultatele din partea stângă a figurii arată că, în timpul fazei de practică, grupul cu practică fixă (pătrate) a obținut rezultate semnificativ mai bune decât grupul cu practică aleatorie (cercuri).

Inițial, acest lucru pare a fi o superioritate a exersării blocate, așa cum o simte și elevul însuși în multe situații de învățare cu exersare fixă: Se îmbunătățește în timpul exersării și, astfel, este convins și de succesul învățării. Cu toate acestea, acest efect este complet inversat în timpul transferului. Dacă după 10 minute sau după 10 zile a fost testată secvența fixă, adică secvența simplă, brusc grupul cu secvența de exerciții aleatoare a fost mai bun. Cu toate acestea, acest efect a fost dramatic atunci când ordinea aleatorie a exercițiilor a fost testată în cadrul transferului. Performanța grupului cu practică fixă a rămas mult în urmă, în timp ce grupul cu practică aleatorie a reușit să mențină nivelul de învățare atins. Acest efect a fost încă măsurabil după 10 zile.

Practica variabilă în sport

Acest experiment a fost repetat și confirmat de mai multe ori în numeroase variante. Beneficiile de învățare ale antrenamentului variabil au fost adesea demonstrate în diferite medii cu începători. Scopul unui studiu realizat de Hall și colegii săi ("Contextual interference effects with skilled baseball players", 1997) a fost de a testa astfel de efecte și în cazul sportivilor experimentați. Aceasta a implicat examinarea performanțelor pentru antrenamentele de lovitură suplimentare bisăptămânale pentru o echipă de baseball la colegiu (cu vârste cuprinse între 17 și 21 de ani). Un grup a primit 45 de exerciții de aruncare în ordine aleatorie, în timp ce celălalt grup a primit exercițiile de aruncare în mod fix: toate cele 15 exerciții de un tip, apoi 15 de tipul următor și, în final, 15 de ultimul tip. Evoluția performanțelor celor două grupuri a fost verificată în timpul antrenamentului și, ulterior, în cadrul unui test de transfer.

Figura arată o performanță ușor mai bună pentru grupul cu practică fixă (roșu) în timpul antrenamentului. La testul de transfer, diferențele au fost din nou inversate. Atunci când s-a comparat pre-testul cu un test de transfer cu ordine aleatorie de aruncare, grupul cu ordine aleatorie s-a îmbunătățit cu 56,7%, iar grupul cu ordine fixă numai cu 26,3%. În comparație cu ultima măsurătoare a antrenamentului, performanța grupului cu antrenament fix s-a deteriorat semnificativ.

Iluzia învățării prin repetiție

Rezultatele acestor studii au avut, în mod firesc, consecințe profunde pentru înțelegerea generală a proceselor de învățare. Practica blocată are un succes imediat de învățare în timpul fazei de învățare, dar acest succes de învățare este aparent o iluzie. Prin urmare, acest efect este numit și "iluzia învățării". Pe de altă parte, transferul ulterior al practicii fixe în viața de zi cu zi este scăzut sau inexistent. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că nu sunt procesate suficiente informații în timpul practicii fixe, deoarece elevul începe să repete pur și simplu mișcările. Așa cum am învățat în secțiunea despre amigdală și hipocampus, sistemul de învățare este insuficient activat în timpul repetiției simple.

În schimb, învățarea aleatorie sau variabilă necesită rezolvarea repetată a problemelor, sistemul trebuie să se adapteze la noua sarcină din nou și din nou. Deși acest lucru implică mai multe erori în faza de practică, ceea ce înseamnă că succesul imediat al învățării este mai scăzut, acesta conduce la un rezultat semnificativ mai bun al învățării în faza de transfer. Dacă, de exemplu, copiii repetă aceeași literă la nesfârșit, pagină cu pagină, se poate presupune că succesul învățării va fi semnificativ mai mic decât cel așteptat. Ideea de a înrădăcina o mișcare prin repetarea ei de mai multe ori este una dintre cele mai mari concepții greșite despre natura învățării. De fapt, în cazul repetării frecvente, o sarcină ușor variată trebuie să fie dată din nou și din nou, sau dificultatea sarcinii trebuie să fie de așa natură încât sistemul să tindă să varieze din nou și din nou. Dar repetarea perfectă a formei de mai multe ori, chiar și cu încetinitorul, nu este modalitatea corectă de a învăța și automatiza mișcările.

Ce înseamnă acest lucru pentru practica mea didactică?

Bineînțeles, fiecare antrenor sau profesor este mulțumit dacă există o îmbunătățire imediată a performanței după exersare. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere faptul că succesul real al practicii poate fi verificat doar după un anumit interval de timp. În special în cazul exercițiilor mai solicitante, este complet normal ca succesul învățării să nu apară imediat.

Întrebare de reflecție

De ce efectul practicii pur repetitive se estompează din nou după o perioadă scurtă de timp?

Quiz

1) Practica variabilă duce la

A) o învățare mai ușoară
B) o învățare mai rapidă
C) o învățare mai durabilă

2) Iluzia învățării descrie

A) o scădere a performanțelor în transfer
B) un exces de încredere a celui care învață
C) lipsa de înțelegere a sarcinii