Focus intern / extern

În cazul unei mișcări sau al unei îndemânări calificate, este întotdeauna benefic să ne concentrăm asupra consecințelor externe ale acțiunii, mai degrabă decât asupra execuției mișcării necesare pe plan intern pentru a o realiza. Focalizarea externă sprijină executarea mișcărilor automate care nu mai sunt supuse controlului conștient al mișcării în timpul executării mișcării. Concentrarea internă, pe de altă parte, pare să fie utilă doar atunci când o mișcare fie nu a fost încă învățată și automatizată, fie când pericolul este iminent.

Focalizarea internă și externă descriu două niveluri fundamental diferite la care o acțiune poate fi planificată și controlată în timpul execuției. Prin concentrare internă, se încearcă să se controleze propria execuție a mișcării. Pe de altă parte, în cazul focalizării externe, persoana se concentrează asupra efectului dorit al acțiunii sale. Focalizarea internă este atribuită minții conștiente, iar cea externă minții subconștiente.

Focalizarea internă și externă joacă un rol important în sportul de competiție. Într-o mișcare abilă, este întotdeauna avantajos să se concentreze atenția asupra consecințelor externe ale acțiunii. De exemplu, un bun jucător de golf nu ar trebui să se concentreze pe mișcările necesare ale brațelor sau ale mâinilor atunci când lovește mingea, ci pe zborul rezultat. Acest lucru pare paradoxal la început, deoarece zborul mingii nu poate fi controlat în mod direct. Cu toate acestea, mișcările automatizate sunt executate în mod feedforward, adică nu mai pot fi controlate în mod conștient în timpul executării mișcării. În schimb, aceste mișcări sunt complet planificate în avans și apoi executate de sistemul motor, practic fără implicarea noastră ulterioară. Multe activități din viața de zi cu zi se desfășoară în acest mod, cum ar fi mersul pe jos, consumul de alcool sau conducerea unei mașini. Focalizarea internă, pe de altă parte, pare să aibă sens doar atunci când o mișcare fie nu a fost încă învățată și automatizată, fie atunci când pericolul este iminent și se dorește preluarea controlului conștient din motive de siguranță (de exemplu, atunci când se parchează o mașină sau se ridică o oală cu lichid clocotitor).

Experiment de echilibru

Cu toate acestea, concentrarea internă și externă joacă, de asemenea, un rol în învățare. Chiviacowsky și colegii săi au realizat un studiu interesant în 2010 privind succesul învățării echilibrului pe o platformă înclinată în diferite condiții de concentrare.

Sarcina era de a rămâne în echilibru cât mai mult timp posibil și de a nu se înclina într-o parte. Toți subiecții au primit feedback cu privire la poziția lor curentă prin intermediul unui ecran cu ajutorul unei bare înclinate corespunzător. Grupului cu focus intern i s-a spus că bara reprezintă nivelul picioarelor și că trebuie să fie menținută la orizontală. Grupului cu focus extern i s-a spus că bara reprezintă nivelul platformei și că trebuie să fie menținută la orizontală.

Deși ambele grupuri au primit exact același feedback și au exersat aceeași sarcină, au existat diferențe semnificative între grupuri, în special în ceea ce privește transferul. În timpul fazei de practică, grupul extern a arătat deja o performanță de echilibru ușor mai bună. Cu toate acestea, în faza de transfer, diferența a crescut și mai mult. Motivul pentru această diferență constă în tipul de control al mișcării. Controlul conștient al picioarelor activează controlul de feedback în buclă închisă. Cu toate acestea, mișcările în buclă închisă necesită multe resurse de atenție, blocând astfel memoria de lucru și împiedicând succesul învățării. Controlul indirect al echilibrului, pe de altă parte, activează un control în buclă deschisă de tip feedforward. Mișcările în buclă deschisă sunt efectuate în mod automat, astfel încât acestea solicită mai puțin memoria de lucru și, prin urmare, conduc la rezultate mai bune în materie de învățare.

Programele motorii sunt externe

De fapt, mișcările automate sunt stocate în coordonate externe și nu în activări musculare interne fixe și poziții articulare. De exemplu, atunci când scriem, nu contează cum ne ținem mâna sau cotul, scrisul arată întotdeauna cam la fel, chiar și atunci când scriem cu piciorul, modelul individual de scriere este în mare parte păstrat. Prin urmare, sistemul motor știe, în complexitatea sa, ce trebuie să facă pentru a produce un anumit rezultat al mișcării, și asta FĂRĂ un control conștient al mișcării. Prin urmare, atunci când exersați, ar trebui să vă concentrați din ce în ce mai mult asupra rezultatului acțiunii și nu asupra detaliilor secvenței de acțiuni. Concentrarea externă ușurează, de asemenea, memoria de lucru și, astfel, favorizează și dezvoltarea unor funcții cognitive mai complexe.

Ce înseamnă acest lucru pentru practica mea didactică?

Când exersați cu elevii, trebuie să vă concentrați din ce în ce mai mult asupra rezultatului acțiunii și nu asupra detaliilor legate de modul în care se ajunge la această soluție. De asemenea, acest lucru eliberează memoria de lucru pentru a se concentra pe alte aspecte, de exemplu asupra conținutului sau a ortografiei în cazul scrierii unui eseu. Prin urmare, scopul exercițiului ar trebui să fie întotdeauna acela de a automatiza cât mai mult posibil procesele.

Întrebare de reflecție

În ce sarcini școlare ar putea juca un rol accentul intern și extern?

Quiz

1) Orientarea externă este avantajoasă pentru

A) mișcările învățate
B) mișcările simple
C) mișcările complicate