Învățarea și memoria

Învățarea este un act de cunoaștere între experiență și înțelegere. Învățarea constă în deschiderea circuitelor interne de gândire prin experiență, permițând noul și stocarea informațiilor nou dobândite. Învățarea este declanșată de curiozitate și motivație, dar și de problemele și discrepanțele care apar. Memoria, și în special memoria de lucru, joacă un rol decisiv în învățare.

Glosar

Memoria senzorială → Informațiile senzoriale, adică percepțiile, sunt înregistrate și stocate neprelucrate timp de fracțiuni de secundă (aproximativ 0,5 - 2 secunde).

Memoria pe termen foarte scurt → Memoria pe termen foarte scurt procesează informațiile senzoriale și reacționează, de asemenea, la diferitele modalități senzoriale (cum ar fi cele auditive sau vizuale).

Memoria de lucru → Aceasta este locul în care informațiile sunt reținute pentru scurt timp până când se decide ce ar trebui să fie transferat efectiv în memoria pe termen lung și ce ar trebui să fie eliminat.

memorie procedurală → O parte a memoriei pe termen lung responsabilă pentru stocarea și reamintirea automată a abilităților motorii, a obiceiurilor și a comportamentelor învățate, adesea fără control conștient sau memorare.

memorie declarativă → O parte a memoriei pe termen lung responsabilă pentru stocarea și reamintirea conștientă a faptelor și evenimentelor, inclusiv cunoștințele semantice și episodice.

Dopamină → Dopamina este un mesager chimic care controlează motivația intrinsecă. Aceasta are un efect direct asupra formării memoriei și ajută la stocarea automată și durabilă a unei strategii de succes.

Filtre → În memoria pe termen scurt sunt active așa-numitele filtre, care selectează cantitatea incredibilă de informații primite în funcție de anumite caracteristici și realizează o pre-selecție inițială a informațiilor.

Chunking → Gruparea necesară a informațiilor în subunități mai mici, așa-numitele "chunks" în memoria pe termen foarte scurt.

Conținut

Structura memoriei

Memoria este o funcție a sistemului nervos de a înregistra, evalua și stoca o varietate de informații pentru a fi recuperate ulterior. Memoria este formată din memoria pe termen foarte scurt, memoria pe termen scurt (memoria de lucru) și memoria pe termen lung. Termenul de "memorie de lucru" extinde funcția memoriei pe termen scurt, deoarece informațiile primite trebuie procesate aici înainte de a fi transmise pentru a fi stocate ulterior. Deoarece memoria de lucru reprezintă astfel un fel de pâlnie pentru toate informațiile primite, performanța memoriei de lucru este cea care determină dezvoltarea cognitivă și capacitatea de memorare a creierului, fiind astfel decisivă pentru procesul de învățare.

Schemă: procesarea informației de către diferitele tipuri de memorie

Memoria pe termen foarte scurt (sau memoria senzorială)

Informațiile senzoriale, adică percepțiile, sunt captate și stocate neprelucrate pentru fracțiuni de secundă (timp de aproximativ 0,5 - 2 secunde). Memoria pe termen foarte scurt reacționează, de asemenea, la diferitele modalități senzoriale (cum ar fi cele auditive sau vizuale). Aici acționează și așa-numitele filtre, care selectează cantitatea incredibilă de informații primite în funcție de anumite caracteristici și efectuează o primă pre-selecție a informațiilor. Informațiile sunt apoi grupate în subunități mai mici, așa-numitele "chunks". Acest lucru este necesar pentru a putea transmite informația în memoria pe termen scurt.

Memoria de lucru

Aici, informația este păstrată pentru scurt timp până când se decide ce trebuie transferat în memoria pe termen lung și ce trebuie eliminat. Acest lucru durează de la câteva secunde la câteva minute, în funcție de cantitatea de informații, înainte ca informațiile să fie suprascrise.

Memoria de lucru are, de asemenea, modalități specifice, cum ar fi cea spațială/vizuală, articulatorie/fonologică sau executivă. Memoria de lucru încearcă să plaseze diferitele informații (bazate, de asemenea, pe experiența anterioară) într-un context mai larg și apoi decide asupra relevanței informațiilor. Memoria de lucru este limitată și prezintă, de asemenea, o scădere bruscă a performanței atunci când sunt prezentați simultan mai mulți stimuli de același tip.

Memoria pe termen lung

Stocarea informațiilor în memoria pe termen lung este un proces care durează aproximativ 24 de ore, timp în care neuronii sunt dezvoltați și reconstruiți. Memoria pe termen lung are, din nou, două modalități, memoria declarativă (cunoștințe) și memoria procedurală (comportament). Prin urmare, memoria procedurală este responsabilă pentru învățarea abilităților.

Stocarea informațiilor în memoria pe termen lung trece prin diferite etape: Învățarea, memorarea, consolidarea și corelarea ulterioară. O formă dovedită de consolidare este formularea a ceea ce s-a învățat în propriile cuvinte. Informațiile care nu sunt necesare pot, desigur, să fie uitate din nou. În tot acest proces, capacitatea de absorbție și de stocare joacă un rol important, deoarece informațiile nou adăugate sunt în mod constant în competiție cu cele anterioare. Astfel, informațiile existente pot fi șterse din nou înainte de a ajunge în memoria pe termen lung.

Funcția de memorare

Pentru ca informațiile să poată fi în principiu stocate în memorie, acestea sunt clasificate. În copilărie se creează un număr deosebit de mare de categorii, care se diferențiază apoi din ce în ce mai mult pe baza experienței. Cu cât sunt mai multe categorii disponibile, cu atât este mai ușor de clasificat noile informații. Evaluarea impulsurilor este deosebit de eficientă atunci când acestea sunt procesate în cursul rezolvării problemelor. Acesta este momentul în care un sistem de recompensă intrinsecă începe să se activeze. Dopamina este eliberată în acest proces. Dopamina este un mesager chimic care controlează motivația intrinsecă. Dar are și alte sarcini importante: Dopamina activează memoria pe termen scurt în timpul rezolvării problemelor. În același timp, inițiază activarea genelor. Aceasta, la rândul său, asigură reconstrucția neuronilor pentru stocarea în memoria pe termen lung. Astfel, dopamina are un efect direct asupra formării memoriei și ajută la stocarea automată și durabilă a unei strategii de succes. În același timp, oamenii rețin mai bine experiențele colorate emoțional decât cele neutre.

O altă posibilitate de îmbunătățire a performanțelor memoriei rezultă din observația că, aparent, fiecare sistem senzorial are propria sa memorie pe termen scurt. Până în prezent, doar sistemele de vorbire, auditiv și vizual au fost cercetate în profunzime. Au fost furnizate dovezi ale existenței a două memorii pe termen scurt separate pentru informațiile verbale și vizuale, dar probabil că există și alte memorii pe termen scurt pentru sunete, mirosuri, gusturi și senzații tactile. Informația lingvistică este stocată în așa-numita memorie fonologică pe termen scurt, indiferent dacă a fost transmisă vizual sau acustic. În schimb, informațiile vizuale non-lingvistice sunt stocate în memoria vizuală pe termen scurt. Acest lucru înseamnă că este posibil ca una și aceeași memorie de lucru să fie utilizată simultan. Modul combinat, lingvistic și grafic, de prezentare a unei informații înseamnă o creștere a capacității de memorare. Singurul lucru de care trebuie ținut cont este că părțile grafice nu trebuie să fie explicate din nou prin limbaj, ci prin imagini sau alte vizualizări. Prin urmare, dacă este posibil, ar trebui să se ia măsuri de precauție împotriva erorilor de memorare vizuală, de exemplu, prin introducerea suplimentară a tuturor informațiilor vizuale încă o dată în limbaj.

Ce înseamnă acest lucru pentru practica mea didactică?

Memoria de lucru joacă un rol crucial în procesul de învățare. Capacitatea memoriei de lucru nu poate fi măsurată direct, ci doar observată. Este important să antrenăm și să creștem plasticitatea și, prin urmare, capacitatea acestei memorii intermediare. Strategiile de vizualizare - moduri de reprezentare combinată lingvistică și grafică - ar trebui să fie utilizate pentru a crește capacitatea de procesare.

Întrebare de reflecție

În ce condiții este suprasolicitată memoria de lucru?

Quiz

1) În ce zonă a procesului de memorare joacă un rol "chunking"?

A) Memoria pe termen foarte scurt
B) Memoria de lucru
C) Memoria pe termen lung

2) Cum funcționează sistemul de recompensă intrinsecă?

A) Eliberarea de dopamină
B) Activarea memoriei pe termen scurt
C) Remodelarea neuronilor

Răspunsuri

1️⃣ → A) Memoria pe termen foarte scurt
2️⃣ → A) Eliberarea de dopamină