Învățare - Fundamente

Învățarea este actul de a dobândi informații, cunoștințe, valori, comportamente sau competențe noi sau de a le modifica și consolida pe cele existente. Capacitatea de a învăța este o condiție de bază pentru dezvoltarea generală a creierului și permite oamenilor să se adapteze la condițiile și necesitățile vieții și ale mediului înconjurător. Capacitatea de a învăța este, de asemenea, condiția de bază pentru dezvoltarea conștiinței și pentru percepția reflectată a lumii, dar și a propriei persoane. Din perspectiva psihologiei învățării, învățarea este înțeleasă ca fiind procesul de schimbare a comportamentului, a gândirii sau a percepției pe baza experienței sau a unor cunoștințe și înțelegeri nou dobândite. Baza neurobiologică a acestei învățări constă în stocarea de noi informații prin intermediul unei rețele tot mai mari de miliarde de neuroni și prin organizarea, specificarea și capacitatea de reacție tot mai mare a zonelor neuronale.

Învățarea cuprinde toate competențele funcționale implementate în creier, cum ar fi cogniția, abilitățile motorii, comportamentul sau chiar interacțiunea socială. Se face o distincție între învățarea accidentală, implicită, de exemplu în timpul executării unei acțiuni, și învățarea intenționată pentru a dobândi abilități autodeterminate. În ceea ce privește conținutul învățării, se face o distincție între învățarea factuală, care se concentrează pe "dobândirea și stocarea de informații" care pot fi accesate la nevoie, și învățarea prin proces, care este un proces continuu și practic nesfârșit. Un exemplu tipic de învățare prin procese este învățarea motrică, cu îmbunătățiri în ceea ce privește precizia, necesarul de energie și timpul necesar pentru a efectua o anumită mișcare.

Teme

Moduri de învățare

Diferitele tipuri de învățare sunt rezumate sub termenul general de învățare. Deosebit de importantă pentru dezvoltarea noastră este învățarea prin proces: un proces continuu de îmbunătățire a bazei de informații și a calității informațiilor, precum și învățarea implicită, adică învățarea accidentală în timpul executării unei acțiuni.

Ritm și ritmicitate

La fel ca nenumărate procese din natură, și ființele umane sunt controlate în mare măsură de ritmuri când vine vorba de funcțiile lor biologice și de comportamentul lor. Ritmicitatea ne influențează percepția și, de asemenea, învățarea. În special în domeniul limbii, ritmul și elementele dinamice au un impact asupra funcționalității acesteia, asupra achiziției limbii și, de asemenea, asupra sistemului de scriere.

Învățarea motorie timpurie

Încă de la început, creierul are o motivație intrinsecă de a învăța și de a se organiza. În acest scop, impresiile sau experiențele senzoriale sunt procesate, evaluate în funcție de anumite modele și stocate. În timpul acestei învățări timpurii, conexiunile din creier se înmulțesc în mod exploziv până când apare treptat o rețea neuronală complexă.

Dobândirea abilităților motorii fine

Termenul "abilitate motorie" descrie capacitatea de a efectua mișcări coordonate rapid, cu o precizie ridicată și cu un consum redus de energie. Motricitatea fină are cerințe deosebit de ridicate în ceea ce privește precizia și eficiența. Dezvoltarea motorie se desfășoară în diferite faze de-a lungul vieții, de la grosier la fin și de la ineficient la eficient.

Învățarea lingvistică timpurie

Învățarea limbii materne începe încă din pântecele mamei. Prozodia ghidează procesul de achiziție a limbii. Copilul se orientează după părțile de vorbire accentuate, după contur (arcul melodic) și mai ales după pauze. Pentru aceasta, copilul are nevoie neapărat de un model uman. Atunci când au de-a face cu bebelușii, adulții folosesc o formă specială de limbaj, așa-numita "limbă a mamelor". Modelele lingvistice îi permit copilului să folosească limba ca obiect al lumii în acțiunile sale.

Modele și faze ale învățării

Modelul în trei faze al învățării motorii utilizează exemplul învățării mișcărilor pentru a descrie calea de la stabilirea unei sarcini de învățare până la dobândirea unor programe de mișcare eficiente care pot fi reamintite automat. În acest proces de învățare, încercările și erorile joacă un rol important.

Învățarea și memoria

Învățarea este un act de cunoaștere între experiență și înțelegere. Învățarea constă în deschiderea circuitelor interne de gândire prin experiență, permițând noul și stocarea informațiilor nou dobândite. Învățarea este declanșată de curiozitate și motivație, dar și de problemele și discrepanțele care apar. Memoria, și în special memoria de lucru, joacă un rol decisiv în învățare.

Învățarea intrinsecă și auto-organizarea

În procesul de învățare, un model este imprimat în primul rând prin experimentarea unei mișcări sau a unei situații. Modelul corespunzător descrie învățarea nu ca fiind "repetarea soluției de mai multe ori", ci mai degrabă "căutarea repetată a soluției pentru o anumită sarcină". Această învățare intrinsecă este caracterizată de un grad ridicat de auto-organizare, motiv pentru care soluția este întotdeauna foarte individualizată.

Învățarea sistemică dinamică

Conceptul de învățare sistemică dinamică presupune că nu există o soluție unică pentru o sarcină, ci că există întotdeauna mai multe soluții posibile disponibile într-un fel de "spațiu de soluții". Cu cât mai multe informații pot fi stocate în timpul învățării, cu atât mai multe informații pot fi accesate mai târziu atunci când se caută o soluție respectivă. Prin urmare, ar trebui să se practice cât mai multe abordări diferite ale soluțiilor estimate, și nu numai cele care par potrivite de la început.

Mituri

Datorită descoperirilor recente din domeniul neuroștiințelor, multe dintre ipotezele anterioare despre sistemul de învățare uman nu mai pot fi susținute. Acest lucru este important atât în ceea ce privește metodele de învățare, cât și proiectarea conținutului de învățare.