Skip to main content
Skip table of contents

Plasticitatea neuronală

Termenul "plasticitate neuronală" descrie capacitatea creierului de a se reorganiza permanent pe parcursul întregii sale vieți. Acest lucru poate afecta atât structura, cât și funcția creierului. În funcție de necesități, se pot forma noi celule nervoase, conexiunile nervoase pot fi noi sau reconstruite sau pot fi puse la dispoziție noi resurse, în funcție de necesități. Plasticitatea neuronală joacă un rol decisiv în special în procesele de învățare și memorare.

Glosar

Plasticitate → Capacitatea creierului nostru de a se restructura din nou și din nou. În funcție de cerințe, nu numai că se pot forma noi celule nervoase, dar mai ales conexiunile nervoase pot fi nou formate sau restructurate.

Hărți neuronale → Ideea că creierul este o hartă multidimensională în care sunt stocate toate informațiile învățate.

Densitatea sinapsei → Densitatea conexiunilor nervoase care crește odată cu învățarea.

Conținut

O proprietate importantă a creierului nostru este capacitatea de a se restructura din nou și din nou. Plasticitatea neuronală poate afecta atât structura, cât și funcția creierului și ne însoțește pe tot parcursul vieții noastre. În funcție de cerințe, nu numai că se pot forma noi celule nervoase, dar mai ales se pot forma sau restructura conexiuni nervoase. Zone întregi ale creierului se pot schimba, de asemenea, de exemplu în cortexul senzorial. În funcție de cerere, creierul poate pune la dispoziție mai multe resurse acolo unde este nevoie de ele. Plasticitatea neuronală joacă un rol decisiv în special în procesele de învățare și memorare.

În prezent, ne gândim la creier ca la o mare hartă multidimensională în care sunt stocate informații. În funcție de stimulare, aceste hărți sunt completate cu mai multe sau mai puține informații sau informațiile de pe aceste hărți sunt schimbate. Dacă, de exemplu, un anumit punct de pe un deget este stimulat senzorial pe o perioadă mai lungă de timp, atunci în câteva ore harta senzorială corespunzătoare este deja extinsă. Acest efect a fost observat, de asemenea, în învățarea unor abilități motorii, cum ar fi cântatul la pian.

În schimb, dacă o extremitate nu este folosită din cauza unei leziuni sau dacă două degete sunt legate împreună pentru o perioadă mai lungă de timp, plasticitatea face ca zona senzorială asociată să se micșoreze și să fie preluată treptat de zonele învecinate. Diferite zone ale creierului sunt, prin urmare, în competiție una cu cealaltă - ceea ce nu este necesar poate fi eliminat. Prin urmare, zicala "use it or lose it" se aplică la multe zone ale creierului și, bineînțeles, continuă să se aplice și la bătrânețe.

Plasticitatea neuronală are consecințe serioase pentru funcționarea creierului. Informația nu este pur și simplu stocată, ci este supusă unei fluctuații permanente. Astfel, creierul se poate adapta permanent la cerințele respective și se poate dezvolta în continuare. În acest fel, rețeaua neuronală devine din ce în ce mai complexă și mai competentă. Acest mecanism ajută, de asemenea, atunci când creierul este rănit, astfel încât alte zone cerebrale învecinate pot prelua, cel puțin parțial, vechea funcție.

Este interesant să ne gândim la modul în care plasticitatea neuronală poate contribui la eficientizarea proceselor de învățare. Învățarea prin practică și antrenament promovează cu siguranță dezvoltarea creierului. Cu toate acestea, s-a putut demonstra prin experimentele pe animale că un mediu bogat duce, în general, la o densitate mai mare de sinapse decât un mediu cu stimuli scăzuți. În consecință, în procesul de învățare, o sarcină variată și un mediu stimulativ utilizează mai bine plasticitatea neuronală decât simpla repetare a unei sarcini. În cazul în care cerințele se schimbă permanent, trebuie găsite constant noi soluții și astfel hărțile neuronale se umplu treptat cu din ce în ce mai multe informații.

 

Ce înseamnă acest lucru pentru practica mea didactică?

Datorită plasticității sale, creierul este perfect pregătit să învețe prin natura sa. Pe scurt, creierul poate fi considerat un organ de învățare. Copiii nu trebuie neapărat să fie învățați pentru a învăța, dar creierul trebuie stimulat astfel încât să intre în modul de învățare.

 

Întrebare de reflecție

Care ar putea fi motivele pentru care creierul nu-și mai poate îndeplini corect funcția naturală de învățare?

Quiz

1) Plasticitatea neuronală conduce la

A) probleme de memorie
B) adaptare permanentă
C) supraîncărcare cerebrală

2) Plasticitatea are loc

A) în copilărie
B) până la vârsta adultă
C) pe tot parcursul vieții

Răspunsuri

1️⃣ → B) adaptare permanentă
2️⃣ → C) pe tot parcursul vieții

JavaScript errors detected

Please note, these errors can depend on your browser setup.

If this problem persists, please contact our support.