Neuropsihologia învățării

Procesul de învățare este extrem de complicat, iar motivul pentru care creierul stochează unele amintiri și se debarasează de altele nu este încă foarte clar. Cu toate acestea, sunt cunoscuți diverși factori decisivi care influențează procesul de învățare, cum ar fi hipocampul, amigdala sau hormoni precum dopamina. Acești factori pot fi, de asemenea, influențați de mediul de învățare.

Glosar

Neurogeneză → Formarea fizică a unor noi celule nervoase.

Memorie de lucru → Un alt termen pentru memoria pe termen scurt, din care conținutul important al memoriei trebuie transferat în memoria pe termen lung.

Memorie pe termen scurt → Un alt termen pentru memoria de lucru, din care conținutul important al memoriei trebuie transferat în memoria pe termen lung.

Memoria pe termen lung → Stochează permanent informații considerate importante și care pot fi recuperate ulterior.

Sistemul senzorial → Include organele senzoriale responsabile de recepționarea și procesarea percepțiilor senzoriale.

Zonele de percepție → Zonele din creier care procesează informațiile provenite de la organele senzoriale.

Dopamina → Un neurotransmițător, numit și hormonul fericirii, care ne face creierul deosebit de receptiv la informații noi.

Conținut

Un rol cheie pentru învățare îl joacă hipocampusul, care este considerat centrul învățării și memoriei. În hipocampus, formarea de noi celule nervoase (neurogeneză) continuă să aibă loc chiar și la adulți. Hipocampusul este responsabil pentru transferul conținutului memoriei din memoria pe termen scurt (sau memoria de lucru) în memoria pe termen lung. Informațiile provenite de la diferite sisteme senzoriale se adună în hipocampus și sunt procesate acolo. Noile impresii sunt stocate temporar aici. Dacă sunt considerate demne de a fi stocate permanent, ele sunt transferate în memoria pe termen lung din cortex într-o perioadă mai scurtă de timp. Acest lucru se întâmplă, printre altele, și în timpul reorganizării creierului în timpul somnului profund.

Încă nu este foarte clar de ce creierul stochează unele amintiri și le aruncă pe altele. Repetiția informațiilor joacă un rol în acest proces, dar și variația conținutului. Dacă procesele cunoscute sunt pur și simplu repetate, hipocampul nu mai este activat. Cu toate acestea, dacă lucrurile familiare sunt ușor variate, fie prin sarcină, fie prin intenție sau execuție, hipocampul devine activ. Această activare prin variație favorizează astfel și performanța memoriei.

Amigdala joacă, de asemenea, un rol major în învățare. Ceea ce recepționăm cu ochii, urechile și alte organe senzoriale este transmis din zonele perceptive ale creierului către amigdală, unde este evaluat din punct de vedere emoțional sau al pericolului. Frica este o parte importantă a vieții noastre; de îndată ce ne amenință un pericol, reacționăm din reflex. Multe amintiri inconștiente ale situațiilor stresante din punct de vedere emoțional sunt stocate în amigdala și pot duce astfel la o nouă experiență de frică mai târziu, în aceeași situație.

Pentru învățare, însă, frica este văzută ca o problemă. O atmosferă emoțională pozitivă este importantă pentru o învățare de succes. Emoțiile negative, pe de altă parte, activează amigdala și astfel blochează procesul de învățare și creativitatea. Prin urmare, învățarea funcționează cel mai bine cu bucurie și distracție, iar frica trebuie evitată cu orice preț într-o situație de învățare.

Hormonii joacă, de asemenea, un rol important în învățare, în special hormonul numit dopamină. Dopamina este "hormonul fericirii" și este produsă la nivelul mezencefalului. Dopamina face creierul nostru deosebit de receptiv la informații noi, în timp ce creierul nostru nu poate procesa informații noi fără dopamină. Astfel, dopamina acționează ca un stimulator al învățării în creier. Aceasta face ca informațiile să fie stocate deosebit de bine în memorie și pot fi, de asemenea, recuperate deosebit de bine. Mediile de învățare variabile cresc nivelul de dopamină și, prin urmare, succesul învățării. Așadar, dopamina nu numai că te face fericit, dar te face și inteligent. Dacă vă confruntați cu imagini noi și interesante în timp ce învățați, conținutul învățat poate fi reținut mai bine ulterior. Cel mai bun mediu de învățare este, prin urmare, cel în care sunt trezite interesul și motivația, deoarece acest lucru poate stimula eliberarea de dopamină.

Ce înseamnă acest lucru pentru practica mea didactică?

Factorii decisivi care influențează procesul de învățare pot fi influențați de proiectarea mediului de învățare. O condiție favorabilă este repetiția în condiții de variație, dar și factorii emoționali sunt importanți: emoțiile negative sau frica inhibă procesul de învățare. Prin urmare, bucuria și distracția sunt importante pentru învățare, la fel ca și interesul și motivația.

Întrebare de reflecție

Un mediu de învățare nu ar trebui să fie doar bogat, ci ar trebui, de asemenea, să respecte cât mai mult posibil fundamentele neuropsihologice ale învățării. Ce se poate face pentru a promova bucuria, distracția și motivația în învățare?

Quiz

1) Hipocampul promovează performanța memoriei în:

A) repetiție exactă
B) ușoară variație

2) Hormonul numit dopamină:

A) este un stimulator al învățării
B) relaxează în timpul învățării

Răspunsuri

1️⃣ → B) ușoară variație
2️⃣ → A) este un stimulator al învățării