Percepția de sine și reflecția

O autoobservare și o autoevaluare bine dezvoltate sunt importante pentru succesul în învățare. Oamenii sunt capabili să reflecteze asupra lor înșiși și asupra acțiunilor lor. Cu câtă încredere și în ce măsură funcționează autoevaluarea și autoreflecția pare să fie controlată de cortexul prefrontal. Echipele de cercetare au descoperit corelații fiziologice între motivele pentru care unii oameni sunt buni la autoobservare și motivele pentru care alții sunt mai puțin eficienți la autoevaluare.

Conținut

Percepția de sine și comportamentul

Omul este capabil să reflecteze asupra lui însuși și asupra acțiunilor sale. El este capabil să se gândească la ceea ce gândește sau tocmai a spus. Heinz von Förster numește acest lucru "gândire de ordin secundar". Acest lucru este valabil și pentru autoevaluare atunci când se iau decizii. În ce măsură și cu câtă încredere funcționează autoevaluarea și autoreflecția la indivizi pare să fie controlată de cortexul prefrontal. Echipele de cercetare au investigat dezvoltarea acestei abilități metacognitive și au găsit, de asemenea, corelații fiziologice pentru a explica de ce unele persoane au o bună autoobservare, iar altele se pot evalua mai puțin eficient. În special în ceea ce privește autoevaluarea deciziilor luate, s-a constatat că structura materiei cenușii din cortexul prefrontal este ceva mai mare la persoanele reflexive decât la persoanele cu un grad scăzut al capacității de autoevaluare.

Autopercepția și autoobservația sunt esențiale pentru formarea propriei conștiințe. Imaginea de sine este formată din suma percepțiilor de sine, dar este completată și de percepțiile externe experimentate. Deoarece percepția de sine este un proces foarte subiectiv, ea poate fi, de asemenea, distorsionată. Problemele legate de percepția și imaginea de sine pot duce apoi la îndoială de sine, autoînșelare și patologii corespunzătoare (cum ar fi tulburarea obsesiv-compulsivă sau anorexia).

Percepția de sine și învățarea

O bună autoevaluare și conștientizare de sine le permite oamenilor să își reglementeze mai bine acțiunile. Acest lucru înseamnă, de asemenea, că propriile procese de învățare pot fi mai bine observate și structurate. Abilitățile metacognitive, adică auto-observația și autoevaluarea bine dezvoltate, sunt factori esențiali pentru o învățare de succes. Cursanții pot ajunge la un comportament de învățare autodirijat prin percepție subtilă și observare sistematică. Acesta este, de asemenea, un proces de învățare în care cineva devine conștient de propriul comportament în învățare. În acest fel, se poate recunoaște când și cum se iau deciziile prin încercări și erori. Influențele pozitive pe care etapele de învățare reușite le au asupra impulsului interior și, prin urmare, asupra propriei atitudini de învățare sunt, de asemenea, relevante pentru acest proces de învățare. În dezvoltarea acestor abilități metacognitive, evaluarea internă a mediului de învățare și efectul feedback-ului joacă, de asemenea, un rol esențial.

Ce înseamnă acest lucru pentru practica mea didactică?

Competențele metacognitive, adică autoobservarea și autoevaluarea bine dezvoltate, sunt factori esențiali pentru o învățare de succes. Dar chiar și această percepție subtilă a propriului comportament de învățare este supusă unui proces de învățare în care copiii au adesea nevoie de asistență.

Întrebare de reflecție

De ce este atât de dificil să te observi pe tine însuți și să reflectezi asupra propriului comportament?

Quiz

1) Capacitatea de a avea o bună autoevaluare depinde de

A) o stimă de sine ridicată
B) materia cenușie din cortexul prefrontal