Congniția și conștiința

Conștiința apare din totalitatea experiențelor și percepțiilor stocate în creier, precum și din percepția de sine a unei persoane. Este o funcție complexă, încă neînțeleasă pe deplin, supraordonată cogniției. Termenul de cunoaștere cuprinde toate procesele de procesare a informației din organismele superioare. Este considerat a fi un progres unic pentru specia umană. Cu toate acestea, se presupune că conștiința nu se limitează la informațiile stocate pur neuronal. Se pune la îndoială faptul că mașinile cu același conținut de cunoștințe ca și creierul uman ar putea, de asemenea, să dezvolte conștiința. Se presupune că și conștiința este legată de experiențele de bază și apare în timpul experienței ca o totalitate a procesului perceptiv asociat. Prin gândirea conștientă, o persoană este capabilă să își controleze propriile procese cognitive și, astfel, să influențeze în mod activ procesul de gândire. În tiparul tipic de percepție/reacție al comportamentului nostru, conștiința joacă un rol major. Cu toate acestea, multe procese de reacție au loc de fapt în mod subconștient sau inconștient. Deși oamenilor li se pare că își pot controla în mod conștient comportamentul, o mare parte din comportament este controlată de procese inconștiente. În timp ce procesele conștiente de gândire și planificare sunt în serie și, prin urmare, încetinite, procesele inconștiente sunt automatizate și se desfășoară în paralel. Astfel, acestea sunt semnificativ mai rapide, mai complexe și nu solicită aproape deloc memoria de lucru.

Teme

Procese de percepție

Modul în care datele senzoriale se transformă în percepție este un proces extrem de complex, care nu a fost încă pe deplin elucidat prin cercetări asupra creierului. De îndată ce stimulii senzoriali ajung la noi, creierul nostru examinează informațiile primite în fracțiuni de secundă. Acesta le aruncă, le evaluează și le pre-selectează, astfel încât posibila stocare să funcționeze mai rapid. Toate acestea se întâmplă, bineînțeles, pe fondul experiențelor, sentimentelor și atenției persoanei.

Atenția

Atenția descrie o funcție complexă a creierului nostru și este adesea asimilată cu concentrarea. Cu toate acestea, termenul de atenție este utilizat și în contexte diferite. Atenția nemijlocită descrie o stare de pregătire generală pentru a reacționa, atenția selectivă controlează procesarea stimulilor senzoriali, iar atenția divizată descrie capacitatea creierului de a procesa în paralel informații din diferite surse.

Percepția de sine și reflecția

O autoobservare și o autoevaluare bine dezvoltate sunt importante pentru succesul în învățare. Oamenii sunt capabili să reflecteze asupra lor înșiși și asupra acțiunilor lor. Cu câtă încredere și în ce măsură funcționează autoevaluarea și autoreflecția pare să fie controlată de cortexul prefrontal. Echipele de cercetare au descoperit corelații fiziologice între motivele pentru care unii oameni sunt buni la autoobservare și motivele pentru care alții sunt mai puțin eficienți la autoevaluare.

Procese controlate și automatizate

Oamenii au la dispoziție două mecanisme diferite pentru executarea mișcărilor voluntare: Mișcările de feedback se caracterizează printr-un control maxim și sunt utilizate în mod normal pentru mișcările neînvățate. Pe de altă parte, mișcările automate de tip feed-forward se caracterizează printr-o eficiență maximă și sunt utilizate pentru mișcările învățate.

"Comportamentul"

Termenul "comportament" descrie un model de bază al creierului nostru, cu o reacție bazată pe o percepție. Termenul de comportament definește astfel și interacțiunea unei persoane cu mediul înconjurător. Această interacțiune poate fi înțeleasă din punct de vedere fizic, dar și psihologic.