Procese de percepție

Modul în care datele senzoriale se transformă în percepție este un proces extrem de complex, care nu a fost încă pe deplin elucidat prin cercetări asupra creierului. De îndată ce stimulii senzoriali ajung la noi, creierul nostru examinează informațiile primite în fracțiuni de secundă. Acesta le aruncă, le evaluează și le pre-selectează, astfel încât posibila stocare să funcționeze mai rapid. Toate acestea se întâmplă, bineînțeles, pe fondul experiențelor, sentimentelor și atenției persoanei.

Glosar

informații extrinseci → informații care se referă la lumea exterioară a unei persoane, cum ar fi stimulii corpului din mediul său, de exemplu, mediul din cameră.

informații intrinseci → informații care se referă la lumea interioară a unei persoane, cum ar fi senzațiile sau pozițiile articulațiilor.

cortex vizual → Partea din spatele creierului în care sunt procesate informațiile vizuale.

percepție focalizată → Capacitatea creierului de a concentra atenția asupra unui stimul țintă specific.

percepție selectată → Percepția restrânsă a informațiilor prin intermediul unei atenții limitate sau unilaterale.

Autocompetență → Autocompetența descrie capacitatea unei persoane de a reflecta în mod autocritic asupra propriilor cunoștințe, acțiuni și abilități și de a se autoevalua în mod corespunzător.

Învățarea autodirijată → Învățarea autodirijată este un proces în care indivizii își asumă responsabilitatea principală pentru planificarea, continuarea și evaluarea experiențelor lor de învățare (Merriam et al., 2007). În învățarea autodirijată, responsabilitatea pentru învățare se mută de la o sursă externă (profesor etc.) la individul

Conținut

Modul în care datele senzoriale se transformă în percepție este un proces extrem de complex, care nu a fost încă pe deplin elucidat prin cercetări asupra creierului. De îndată ce stimulii senzoriali ajung la noi, creierul nostru examinează informațiile primite în fracțiuni de secundă. Acesta le aruncă, le evaluează și le pre-selectează, astfel încât posibila stocare să funcționeze mai rapid. Toate acestea se întâmplă, bineînțeles, pe fondul experiențelor, sentimentelor și atenției persoanei.

Informații senzoriale

Dezvoltarea umană este ghidată de percepție încă de la început. Începe cu fătul care generează mișcări practic din nimic. Acesta se lovește de limitele spațiale. Din feedback-ul senzorial al acestor limitări, copilul învață să se perceapă pe sine. Treptat, acesta învață să perceapă stimuli din corpul său și din mediul înconjurător. Percepțiile sunt stimuli din exterior, adică informații extrinseci. Toate modelele experimentate sunt stocate în rețelele neuronale și fac parte din informațiile intrinseci. Informațiile extrinseci și intrinseci sunt combinate în procesarea datelor senzoriale.

De îndată ce sunt transmiși stimulii, se presupune că se creează un "spațiu imaginar". Percepția declanșează astfel un proces de rezolvare a problemelor. Anticipator se creează un plan de acțiune, un plan pentru un anumit model de mișcare. În același timp, prin încorporarea informațiilor intrinseci (experiențe), se pregătește și un plan B, un program alternativ.

Exemple:

Atunci când un bebeluș se apropie pentru prima dată de un aragaz încins, timpul său de reacție este foarte lung. Nu are nicio informație intrinsecă și, prin urmare, niciun plan B.
Bărbatul merge pe gresie umedă în piscină. Fără experiență anterioară, el alunecă. Dar dacă are experiență anterioară, poate percepe pericolul și își poate ajusta viteza, echilibrul și poziția în consecință.

Vederea

Încă de la naștere, oamenii își mișcă ochii. Simțul vederii se dezvoltă, de asemenea, în primele luni de viață ca abilitate de control al ochilor, prin care se controlează nu numai lumea, ci mai ales propriile extremități și mișcările acestora.

Ochiul uman poate crea imagini ale lumii noastre dintr-o avalanșă de informații. Stimulii vizuali care se întâlnesc cu ochiul sunt recepționați de peste 120 de milioane de receptori. Suntem capabili să distingem zece milioane de nuanțe de culoare, să percepem lucruri mici în apropierea noastră și lucruri uriașe la distanțe extreme.

Prelucrarea percepțiilor noastre vizuale începe deja pe retină: Semnalele de la receptori se condensează acolo. Acestea sunt procesate și transmise prin intermediul nervului optic către cortexul vizual. Luând în considerare experiențele, programele de memorie, emoțiile și amintirile, informațiile sunt sortate, selectate și evaluate. Acest lucru duce în cele din urmă la o percepție, care, totuși, nu este o imagine realistă a realității, ci una individuală. Acest lucru se datorează faptului că creierul nostru ar fi complet suprasolicitat dacă ar trebui să proceseze în mod continuu întregul volum de informații care ne vin sub formă de stimuli vizuali într-un mod complet și real.

În evaluarea percepțiilor vizuale este importantă crearea unor imagini semnificative, deși subiective, ale mediului în care ne putem orienta. Impresiile greșite apar atunci când nu există suficiente informații clare, iar creierul nostru se bazează pe experiență și pe cunoștințele stocate și totuși construiește o imagine pe jumătate credibilă.

Problemele de percepție vizuală rezultă, de asemenea, din lipsa sau insuficiența atenției. În acest context, atenția înseamnă concentrarea și selectarea autonomă și conștientă a stimulilor.

Auzul

Urechile sunt unul dintre primele organe senzoriale care se dezvoltă la om. Încă din a opta săptămână de sarcină se dezvoltă simțul echilibrului, iar până cel târziu în a șasea lună de sarcină, oamenii pot auzi.

Percepția auditivă are loc în creier, într-o rețea de zone din interiorul și de sub cortexul cerebral. Impulsurile auditive ajung la cohleea urechii interne sub formă de frecvențe diferite. Prin conectarea diferitelor intervale de frecvență cu anumite zone ale creierului, este deja posibilă o pre-selecție a percepțiilor. Abundența de stimuli auditivi este enormă. Selectarea fragmentelor (părți ale informației auditive) care urmează să fie procesate trebuie să aibă loc în câteva milisecunde. Prin urmare, procesul de percepție poate funcționa doar pentru că sunt implicate experiența și atenția.

Gradul de atenție determină, de asemenea, dacă ascultarea devine o "ascultare întâmplătoare" sau o ascultare. Ascultarea selectivă necesită un nivel ridicat de concentrare și este obositoare. Supraîncărcarea constantă de stimuli îngreunează, de asemenea, percepția diferențiată, iar informațiile nu mai pot fi procesate corespunzător.

Cu toate acestea, selecția conștientă în receptarea impresiilor senzoriale este de o importanță fundamentală pentru învățare. Patricia Kuhl folosește exemplul unor copii de șase luni pentru a arăta legătura integratoare dintre percepția concentrată și selectivă și capacitatea de a fi atent. Aceștia au în mod universal competența de a percepe sunetele tuturor limbilor din lume. Totuși, la vârsta de aproximativ opt luni, această capacitate se restrânge. Oamenii au învățat să fie atenți și să își concentreze această atenție asupra limbajului/limbajelor din mediul înconjurător - pentru a le putea învăța.

Atenția este, prin urmare, condiția de bază a oricărui proces perceptiv. Capacitatea de a se concentra și de a percepe în mod selectiv este, de asemenea, baza autocompetenței și a învățării autodirecționate. Concentrarea asupra sursei de informații are uneori chiar o influență fiziologică asupra ascultătorului: atunci când ascultă cu atenție texte vorbite, chiar și propriul ritm respirator se adaptează la cel al vorbitorului.

Ce înseamnă acest lucru pentru practica mea didactică?

Ascultarea selectivă este o competență care trebuie antrenată pentru a putea distinge informațiile relevante de cele mai puțin importante. În viața de zi cu zi în clasă, copiii sunt provocați în mod constant să deosebească sunetele din prim-plan de zgomotele de fundal. Ascultarea conștientă și antrenamentul în ascultarea selectivă pot avea un efect pozitiv asupra receptivității copiilor.

Întrebare de reflecție

Ce rol joacă experiențele și atenția în procesele de percepție vizuală și auditivă?

Quiz

1) Percepțiile declanșează un proces de rezolvare a problemelor. Cum funcționează acest lucru?

A) În mod selectiv
B) Anticipator
C) Extrinsecă

2) De ce mulți elevi nu pot auzi selectiv?

A) Nimeni nu îi învață
B) Cu multitasking-ul, nu ai nevoie de ea
C) Există atât de multe distrageri

Răspunsuri

1️⃣ → B) Anticipator
2️⃣ → C) Există atât de multe distrageri